de Adrian POPESCU
adrianpopescu@tribuna.ro
19 august 2013 21:55
1 vizualizare
A-A+ Chiar dacă ţiganii au migrat din India în Europa, încă din secolul al– IX–lea, aceste comunităţi au păstrat în mare parte multe din tradiţiile primare. Printre ele se numără şi unele cutume care se respectă cu ocazia funerariilor. În acest context înscriem şi funerariile lui Florin Cioabă, care sunt inspirate din tradiţia indiană.
Cheltuielile funerariilor sunt gestionate de un trezorier
După trei zile de priveghi - la care participă doar bărbaţii care stau în picioare - urmează îngroparea defunctului şi 30 de zile de doliu, perioadă în care comunităţile de ţigani dau o importanţă specială riturilor funerare. Acestea se bazează pe pregătirea pomanei, „atât pentru călătoria celui dus, cât şi pentru ospătarea celor rămaşi pe pământ”. Ofrandele funerare pot fi şi nealimentare: „haine, lumină, servicii, muzică", oferite, prin substituţie, sufletului mortului. În curtea casei defunctului se aprinde un foc care trebuie întreţinut. Se ştie că ţiganii nu folosec lumânările pentru mort. În această perioadă, femeile nu se piaptănă timp de 30 de zilele, nu fac mâncare, nu spală, nu calcă rufe şi nu trec prin faţa mortului. Defunctul poate fi atins doar de membrii familiei. Defunctul este înmormântat cu haine preţioase şi cu patru bănuţi de aur - aşa cum a fost îngropat şi ex-regele Ion Cioabă. Pomenile, conform familiei îndoliate, "reprezintă darul şi bogăţia, iar pe de altă parte este o modaliate de a îmbuna spiritele, care vor duce cu ele umbra obiectelor preţioase în ţara morţilor". Pomenile şi practicile funerare sunt săvârşite în zilele în care mortul mai este încă în casă, în timpul înmormântării şi după înmormântare, la şase săptămâni, la jumătate de an şi la un an. Conform împăratului Iulian I, toate cheltuielile din această perioadă sunt gest
