În ziua de 22 iulie Traian Băsescu a declarat că refuză să se pronunţe asupra nominalizării lui Silaghi până la sfârşitul lunii august. Abia atunci va decide. În prealabil îşi exprimase dezacordul cu respectiva desemnare de către PNL a viitorului deţinător al portofoliului Transporturilor.
Cu mai mult timp în urmă, la capătul Guvernului Ponta 2, liberalii au renunţat la reinvestirea lui Silaghi ca ministru, întrucât acesta se află sub o anchetă a Agenţiei Naţionale de Integritate. Acum se execută o anchetă DNA. Am toate motivele să cred că preşedintele jucător, odată ieşit din starea de coabitare, este cel care a montat capcana Silaghi.
A devenit aproape un reflex automat. Un fel de reflex al lui Pavlov. Ori de câte ori este promovată o personalitate liberală într-un Guvern, într-o altă demnitate publică, se dezlănţuie ANI. Agenţia ia pe rând la puricat. În acest proces orice semn de întrebare este transformat, în mod automat, într-un dosar. Care imediat e făcut public. Şi nu orinude. Ci în presa băsistă. Durează apoi mult timp, în orice caz peste un an, până când liderul politic respectiv reuşeşte să demonstreze că dosarul ANI a fost o făcătură. Dacă însă mai încearcă să intre în priza administraţiei publice centrale, atunci îl ia în baza DNA.
Şi în cazul DNA, ca si în cazul ANI, este urmată aceeaşi schemă. Desigur cu particularităţile utilizate de cele două instituţii. Apare un denunţ. Conform acestuia, respectiva persoană a luat mită. Ori a şantajat pentru a obţine mită. A utilizat autoritatea publică în interes personal. Sau în interes de partid. Denunţătorul este de fiecare dată o persoană în cârca căreia DNA a plasat, pe drept sau pe nedrept, un dosar greu. Nu există vreun flagrant. Nu există vreo dovadă ori înregistrări telefonice legal obţinute. În schimb apar nenumărate stenograme. Sunt aşezate ca într-un puzzle diferite dialoguri din t
