„Sănătatea ta, alegerile tale“, stă scris în fruntea site-ului National Health Service (NHS), unde, ceva mai jos, imaginea unei doamne cu câte o valiză în fiecare mână ilustrează calea pe care a ales-o pentru sănătatea ei: calea europeană, calea S2. Şi tu ai dreptul să mergi să te tratezi în altă ţară europeană, întocmai ca orice rezident al ei – trebuie doar să ceri mai întâi o aprobare, iar noi să fim convinşi că îndeplineşti criteriile pe care le găseşti explicate aici, îşi anunţă asiguraţii NHS, serviciul britanic de sănătate. Pe site-ul oficial al UE, pe o pagină la care ajungi interesându-te tot de S2, dai peste povestea ipotetică a unuia din cele 500 de milioane de concetăţeni. „Kris, care trăieşte în statul membru A din Uniunea Europeană şi este asigurată acolo, a mers în statul membru B pentru tratament stomatologic. Ea şi-a organizat tratamentul şi şederea în ţara B cu mai multe săptămâni înainte. Întoarsă acasă, a depus nota de plată a dentistului la asigurator, care a refuzat să i-o deconteze.“ Tot acolo afli ce-ar mai putea să facă acum Kris şi cum ar fi fost mai bine să procedeze în pregătirea tratamentului dinainte planificat.

Informaţii absconse

Pe asiguratul român care vrea să-şi înţeleagă dreptul la tratament programat în Europa, statul nu iroseşte însă prea multă creativitate sau bunăvoinţă: site-ul CNAS îl întâmpină cu un vraf de precizări, regulamente, norme metodologice şi formulare în format pdf, întinse îmbietor pe sute de pagini. De parcă instituţia care, conform statutului, trebuie „să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru informarea asiguraţilor pe care îi reprezintă“, nici n-ar vrea să se ştie despre acest drept. S2 este noua denumire a lui E 112, formularul despre care românii aflau cu surpriză şi indignare la sfârşitul lui 2007. CNAS a fost atunci acuzată că, timp de aproape un an de la primirea Român