Supun atenţiei colegilor practicieni şi decidenţilor din CMR un fenomen social cu implicaţii juridice, care se desfăşoară nestingherit în România postrevoluţionară. Este vorba despre alterarea conţinutului material al statutului Colegiului Medicilor, prin încurajarea, admiterea şi facilitarea unor ingerinţe din exteriorul corpului medical, cu implicaţii jenante în statusul socio-profesional al omului în halat alb. Conform statutului, „Colegiul Medicilor: • este o organizaţie profesională naţională a medicilor, fiind o instituţie de interes public, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial; • este o personalitate juridică şi autonomă în raport cu orice autoritate publică, exercitându-şi atribuţiile fără posibilitatea unei imixtiuni; • are ca principal obiect de activitate controlul, supravegherea, exercitarea profesiei de medic, aplicarea legilor şi regulamentelor care guvernează şi reglementează exerciţiul profesiunii, reprezentând interesele profesiei de medic; • aplică demnitatea şi promo­vează drepturile şi interesele mem­brilor săi. Apără libertatea şi independenţa profesională a medicului în exerci­tarea profesiei“. Fiecare medic cu drept de liberă practică pe teritoriul României trebuie să fie membru al acestui organism profesional, achitând o cotizaţie lunară stabilită prin statut. Prin natura şi scopul declarat, Colegiul Medicilor apără interesele medicilor contra unor ingerinţe exterioare, rezolvând şi unele litigii dintre medici, neconcor­danţe ivite prin practica meseriei. În anii de după decembrie 1989, asistăm la un fenomen social periculos, prin admiterea reclamaţiilor unor nemulţumiţi faţă de asistenţa sanitară. Justificate sau nu, jalbele acestor petenţi nu au ce căuta pe masa de lucru a diferitelor comisii de disciplină sau jurisdicţie ale Colegiului Medicilor, deoarece poporul din stradă nu este membru al CMR, nu plăteşte cotizaţ