Cred că nu mă număr printre cei care ar putea fi acuzaţi de rasism, de xenofobie sau de alte manifestări ostile asupra unor minorităţi (uneori majoritare). Tot aşa şi cu romii – sau ţiganii, dacă astfel au fost consemnaţi de istorie. În fond, e o naţiune conlocuitoare şi, dacă respectă regulile jocului, nu văd motive pentru a fi pusă „la colţ”. Dacă…
Se ştie că, de ani de zile, majoritatea activităţilor aflate la limita legii – şi dincolo de ea – din străinătate, atribuite românilor, aparţin minorităţii rome. N-o spun doar eu, ci şi statisticile, majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene şi chiar oficialităţile noastre. Ce-i drept cam pe sub mustaţă, dar tot recunosc. E, de fapt, o tară a României postdecembriste, pe care trebuie să ne-o asumăm şi pe care trebuie să o corectăm.
Am făcut această introducere doar pentru a poziţiona într-un climat cât mai concret actuala frenezie mediatică dată de decesul unuia dintre cei mai cunoscuţi romi din ţara noastră: Florin Cioabă. Am făcut din acest deces un caz naţional.
În fond, cine este „regele ţiganilor”? Autointitulatul „rege al ţiganilor” – trebuie precizat –, pe numele său Florin Cioabă, a fost reprezentantul de facto al acestei etnii. Nu singurul reprezentant, ci unul dintre ei, pentru că mai există „împăratul” Iulian, alţi prinţi şi prinţişori şi, nu în ultimul rând, foarte mulţi etnici de gen care nu recunosc o autoritate naţională, ci doar pe cele locale. Şi-atunci?
Clasa politică, societatea, mass-media – fiecare şi-au tăiat „felia” de opinie, de băgare-n seamă cu privire la decesul lui Cioabă. O adevărată isterie de care n-au avut parte, spre exemplu, un Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau – mai recent – Radu Vasile, personalităţi politice indubitabil mai importante, care au avut o influenţă directă asupra poporului. Nu merg mai departe spre cultură, istorie sau actorie, pentru că li
