La doi ani şi jumătate după revoltele primăverii arabe, tranziţia politică este departe de a se fi încheiat. Mărturie stau tensiunile extreme care domnesc în Tunisia şi Egipt şi starea de cvasi-beligeranţă din Libia.

Aceste evenimente au repercusiuni în plan economic: afectează grav turismul, sector cheie al economiilor egipteană şi tunisiană, alungă investitorii şi se traduc printr-o lipsă acută de lichidităţi.

Libia, bogată în petrol şi gaz, se deosebeşte de cele două vecine ale sale, dar toată economia sa trebuie reconstruită. În Egipt, "rezervele în valută au scăzut la un nivel alarmant, acoperind mai puţin de trei luni de importuri, prag considerat critic de FMI", explică Pascal Devaux, specialist în zona respectivă la BNP Paribas. Fără ajutorul vecinilor din Golf, Cairo ar intra în faliment. Egiptul a obţinut, în total, 12 miliarde de dolari de la Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Kuweit, sub formă de depozite în banca centrală şi produse petroliere. "Asta îi permite să supravieuiască, între trei şi şase luni", arată economistul.

Ţara a intrat într-o spirală negativă: o monedă foarte depreciată, care a pierdut 10% de la începutul anului, tensiuni inflaţioniste - indicele de creştere a preţurilor alimentare a urcat cu 50% în decurs de trei ani -, un deficit de cont curent care se adânceşte... De vină sunt scăderea exporturilor cauzată de cea a producţiei industriale şi costul tot mai mare al importurilor, în special de produse petroliere şi agricole. Egiptul rămâne primul importator de grâu şi al cincilea de porumb, pe plan mondial. O cifră ilustrează greutăţile: investiţiile străine directe s-au micşorat de 17 ori faţă de 2008-2009, scăzând de la 7 miliarde de dolari la 400 de milioane, în toiul revoluţiei.

În ceea ce priveşte creşterea economică, ea s-a redus în medie cu 5% între 2000 şi 2008, iar acum