Lupte de cocoşi, frăţioare? Asta e un concept la care monarhiştii de conjunctură din USL precis nu se gândiseră, i-a luat ca din oală. In fond, de ce nu, n-ar merge la sectorul 5, de-o Ziua Recoltei sau 1 mai?

De la prinţese te aşteptai la vicii mai elevate, dar lumea s-a democratizat, o dezgropăm iar şi pe Lady Di, aşa că de ce să discriminăm sentimentul portorican al fiinţei? Dacă nu vă place plebea şi genul ei de loisir, neoconservatori elitişti care sunteţi, consolaţi-vă cu ideea că aristocraţia are preţul ei: găzduieşte pe rămurele colaterale tot soiul de unchi ţicnţi care umblă în pantaloni fuchsia, fac pipi în ghivece şi colecţionează nasturi de uniforme. Scade asta cu ceva meritele reginei Victoria, sau ale lui Carol I? Nu cred. Însă nu de cocoşii prinţesei, ci de pasarelele ministrului voiam să vorbesc azi, anume de cele tocmai instalate cu mare chiu şi vai pe Valea Prahovei de subordonaţii lui Şova. De, mă muncea de multă vreme o întrebare şi n-am apucat s-o pun, dar uite că se ivi acuma ocazia: cum o fi arătând ziua de lucru a dlui Dan Şova, ministrul marilor proiecte? O zi obişnuită, vreau să zic, de la 9, când vine la birou (apropo, unde o fi biroul ăsta) şi până pleacă, la 17 sau cât o fi? Ce discută, cu cine discută şi care sunt marile proiecte de care se ocupă? Deoarece singura realizare în opt luni de mandat, în afară de rezilierea unui contract pe care nu-l mai găseşte, negociată cu firma de avocatură a mamei lui, pare să fie această instalare de pasarele metalice peste DN1, treabă de 3-4 zile. Dată şi asta fără licitaţie sau negocieri, deoarece firma amintită nu se bagă la ştifturi de 80.000 euro bucata; cel puţin aşa se zice că ar costa, dar e bine să vedem contractul până nu se pierde. La aşa o lucrare de anvergură naţională, inaugurată de premier, va da lumea buluc să se pozeze cu mobilul, ca la podul Calafat-Vidin sau pe Transalpina