Pe unul dintre geamurile azilului de bătrâni de la Valea Putnei, Constantin Harasim, în vârstă de 88 de ani, din municipiul Suceava, priveşte în gol de ore bune.

Veteran de război, fost maistru tehnician construcţii căi ferate, bătrânul are o poveste tristă.

Este mai bine de un an de când a fost adus la azil de o nepoată de-a sa, direct din Spitalul Judeţean Suceava, unde a stat internat săptămâni la rând, după ce a fost lovit de propriul său fiu.

Nu mai aude aproape deloc, însă de fiecare dată când vorbeşte cu cineva, aminteşte de „căsuţa mea”, pe care speră să o mai vadă măcar o dată până în ziua când va închide definitiv ochii.

„Am trăit o viaţă grea. Am chinuit mult şi tot ce am muncit a fost pentru căsuţa mea...”, îşi începe bătrânul plângând povestea.

Nora şi-a adus copiii dintr-o relaţie anterioară şi au ocupat toată casa. Bătrânul a fost mutat într-o magazie

Căsuţa lui Constantin Harasim e la aproximativ 80 de kilometri distanţă de azilul în care îşi târâie acum bătrânețile cu ajutorul unui cadru metalic.

E vorba de un imobil de pe strada Eroilor din cartierul Burdujeni, pe care, după decesul soţiei sale, în 1998, l-a împărţit cu fiul său, Corneliu Harasim, în vârstă de 53 de ani.

În 2005, acesta din urmă s-a căsătorit cu Casandra Harasim, în vârstă de 52 de ani, mamă a patru copii dintr-o relaţie anterioară, şi s-au mutat cu toţii în imobilul de pe strada Eroilor.

„Când fiul meu s-au căsătorit, i-am primit aici frumos, cu absolut tot ce era necesar pentru o bună convieţuire”, rememorează octogenarul.

A fost „mutat” într-o magazie anexă a locuinţei, iar de atunci au început problemele.

În 2011, bătrânul a cerut Judecătoriei Suceava să fie reintegrat într-una dintre cele trei camerele ale gospodăriei ridicate de el şi soţia sa, cerere admisă de judecători şi rămasă definitivă şi irevocabilă. @