Mâine plec în concediu. Uraaa! La capitolul pregătiri, cumpărarea de euro. Am fost ieri să văd cursul de schimb la casele valutare de pe Bulevardul Magheru. Totdeauna când am de făcut conversie le folosesc, inclusiv atunci când banii ajung finalmente tot în bancă. Cursul este mai avantajos aici decât la bănci, unde diferenţialul este total neatractiv. Nu cumpăr niciodată valută de la bănci şi nu le vând. Şi nu sfătuiesc pe nimeni să o facă atât timp cât vor menţine spread-urile atât de crăcănate.

Volatilitatea scăzută din piaţa valutară din aceste săptămâni încurajează casele de schimb să ţină un spread strâns. La vânzare cursul era ieri la cea mai mare parte a caselor valutare la 4,45 lei pentru un euro, lipit de referinţa publicată de Banca Naţională a României. Asta da competitivitate în folosul clienţilor! Interesant este că o casă de schimb ţinea un curs marginal mai atractiv afişând la vânzare un nivel de 4,448 lei pentru un euro.

Mă întorc la bancomat să trag leii şi apoi mă duc înapoi spre casa respectivă. Surpriză!? În numai zece minute, două case de schimb alăturate modificaseră în jos oferta lor la 4,448 lei pentru un euro, lipind-o de "promoţia" competitorilor. Diferenţa este nesemnificativă şi ştiau că atragerea unor clienţi în plus merită acest pas cu o idee mai jos. Astfel, casa de schimb la care am şi făcut tranzacţia ajungea să susţină un spread foarte competitiv, de mai puţin de 3 bani, cu 4,42 lei pentru un euro la cumpărare şi 4,448 lei pentru un euro la vânzare. Piaţa funcţionează! Şi - ca de fiecare dată când piaţa funcţionează - funcţionează în folosul clientului.

Ce se întâmplă, însă, la bănci!? Lipsă de competiţie? Dispreţ faţă de clienţi? Puţin din amândouă. Am avut curiozitatea să intru şi în agenţiile bancare din vecinătate pentru a vedea cam ce diferenţial valutar afişează. Chiar alături, la Piraeus Bank, 4,40 l