De savoarea castanelor dulci, un simbol al longevităţii (copacul poate trăi şi 1000 de ani), se bucură nu numai consumatorii din ţările Europei Occidentale, dar şi românii.
Băuturile preparate din delicioasele fructe sunt recomandate în special suferinzilor de rinichi, de inimă, anemicilor şi convalescenţilor.
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie recomandă infuzia şi tinctura din frunze, decoctul şi siropul preparate din castane, deoarece aceste fructe au o compoziţie chimică bogată în substanţe nutritive, asemănătoare cu cea a grâului.
De asemenea, frunzele tinere de castan, culese şi uscate primăvara, sunt un remediu pentru accesele de tuse, dacă sunt preparate sub formă de infuzie (trei frunze mărunţite la o cană cu 200 ml de apă clocotită).
Pentru boli ale sistemului respirator, pentru tuse uscată, astm sau pentru faringită se recomandă ceaiuri preparate, de asemenea, din frunze uscate, renumite pentru proprietăţile bacteriostatice.
Castanele sunt fructe cu valoare energetică foarte mare (conţin 200 calorii la 100 g), au proprietăţi energetice şi conţin numeroase substanţe active: săruri minerale (fosfor, magneziu, calciu), vitamine (conţin 50 mg de vitamina C la 100 g, aceeaşi proporţie ca şi lămâia), cantităţi importante de vitamine din complexul B, glucide, lipide şi proteine.
De aceea, preparatele din castane tratează, printre altele, afecţiunile respiratorii, reumautismul, angina, bronşita, anemia, astenia fizică şi intelectuală sau tulburări ale circulaţiei periferice.
Reţetele săptămânii
Cum se prepară, cum se administrează
Decoctul de scoarţă: Peste o lingură cu scoarţă pisată, se toarnă o cană cu apă şi se fierbe timp de 15 minute. Când se răceşte, se bea toată cantitatea, în caz de febră şi de diaree.
Infuzia de frunze: Se toarnă o cană de apă fierbint
