CU OCHII ÎN TREI-PATRU

Confruntat cu o plajă a infracţionalităţii, întinsă de Ia aurolaci Ia mafioţi, poliţia domnului Dănescu are ochii prea slabi pentru a pureca tot ce trece de marginile unei legislaţii, şi aşa prea blânde. Cum la buget nu sunt bani pentru mai mulţi poliţişti, nu mai rămâne decât ca efectivul actual să fie cu ochii în patru. Sau, întrucât suntem în tranziţie măcar în

Desen de Dan Silviu TURCULEŢ TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI VÂNZĂTORII DE BRAZI

Vă mai amintiţi, probabil, celebrul film cu Stan şi Bran vânzători de brazi: cei doi intră în conflict cu un posibil client care le refuză marfa. În timp ce acesta le distruge metodic automobilul, ei îi demolează la fel de metodic casa. FinaIul îi găseşte şi pe unii şi pe altul satisfăcuţi, frecându-şi mâinile, în mijlocul dezastrului pe care şi l-au provocat reciproc.

Ce mi-au adus în memorie aceste secvenţe? Evident, ultimele greve, ale minerilor şi mecanicilor. N-aş putea spune exact care din roluri l-ar fi putut juca dl Văcăroiu şi care Cosma sau Vlad, dar din „joaca“ asta mai lipsea puţin ca dezastrul pe care-l „construim“ metodic, după Revoluţie, să ajungă la un apogeu aplaudat cu isterică satisfacţie de tagma anarho-jurnalistică ce o tatonează îndeaproape pe cea anarho-sindicală.

Afectivitatea care domină scena politică şi socială a României pare să fie o moştenire blestemată a vechiului regim. Paranoia şi schizofre-

nia lui Ceauşescu marchează acum o întreagă societate, împărţită prin falia intoleranţei în două zone profund antagoniste: cea a celor care consideră că sunt moştenitorii de drept al uzufructului societăţii, pe care l-au gestionat şi-l gestionează după cum cred ei de cuviinţă în beneficiul propriu şi al clienţilor lor; şi cea a celor care, neavând acces la marele os, nu văd în adversar decât o simplă emanaţie cripto-proto-postcomunistă.

În ochii primilor