Zilele Brăilei, trebuie să recunoaştem, au avut şi momente frumoase. A fost frumos, de exemplu, concertul de jazz din Grădina Mare, despre care am auzit că a încântat cele câteva sute de brăileni nimeriţi în zonă sâmbătă seară. Pe parcursul zilelor de sărbătoare au mai avut loc concerte rock sau corale, fanfara a cântat muzică de pomenadă, s-au făcut parade cu maşini de epocă, s-a defilat cu costume tradiţionale, s-a pus în scenă un festival folcloric. Până la urmă, nici show-rile Andei Adam şi Annei Lesko n-au fost rele, măcar pentru aspect fizic, ţinute şi mişcări scenice, dacă nu pentru calităţile vocale ale celor două vedete ale momentului.

În general, a fost bine, dar poate că ar fi fost şi mai bine dacă Primăria renunţa la bâlciul de pe faleză devenit, din păcate, un fel de tradiţie pentru Zilele Brăilei. În fiecare an, de 15 august, principala zonă de promenadă a oraşului se transformă într-un talcioc afumat de grătare, care ard non-stop printre tarabe pline de chinezării de doi bani. Jucărele, vuvuzele, baloane de săpun, mingiuţe, săbiuţe, frigănele, halviţă ţinută în soare, bere, mici, tot ce vrei şi ce nu vrei amestecat de-a valma într-o ţigănie de nedescris. Evident, nu lipsesc nici tiribombele întinse de pe o margine pe alta a aleii principale şi nici manelele date la maximum din boxe de neam-prost.

Până la urmă, care o fi rostul prezenţei acestor tarabagii în zilele de sărbătoare ale oraşului?! Măcar dacă ar fi vândut şi ei nişte produse de artizanat, făcute de mână, în stil autentic popular... De fapt, dacă e să ne aducem bine aminte, cam asta a fost ideea în urmă cu câţiva ani: de Zilele Brăilei au fost chemaţi câţiva meşteri populari cu produse de artizanat. Între timp, în loc de meşteri ai manufacturii, târgul de pe faleză s-a umplut de şmecheri ai kitsch-ului, care vând plastice făcute în China. Şi o mai fac şi cu mult tup