Strămoși pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române este o carte esențială, importantă și captivantă, care recuperează boierimea română, cu naivitățile, ambițiile și aspirațiile ei.
Am ales de pe raftul unei librării cochete din centrul Bucureștiului cartea Strămoși pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române, după ce l-am auzit pe autor, Filip-Lucian Iorga, lecturând câteva pagini la un seminar. Fiind o întrunire culturală, alesese pasajele în care Vasile Alecsandri, poetul pașoptist, și Mateiu Caragiale, copilul din flori al lui Ion Luca Caragiale, încercau să-și găsească origini speciale, altele decât cele pe care le oferea genealogia autentică. Astfel, Alecsandri scria, în Suvenire din viața mea, că familia i-ar fi de origine venețiană. „Pe timpul când această republică era în strălucire, un străbun al meu, om cu inima îndrăzneață și cu spirit cavaleresc, veni în Moldova, se puse cu a lui spadă în serviciul țării, se căsători cu o româncă și deveni obârșia familiei Alecsandri. În una din călătoriile mele, am descoperit persoane, de același nume, în Veneția, în Padova și în Ferrara.“ De cealaltă parte, Mateiu Caragiale avea fumuri aristocrate și obsesia de a-și găsi străbuni nobili. Caragiale tatăl îl ridiculiza, amintindu-i că străbunicul său - Ștefan Caragiale – fusese doar bucătar în suita lui Ioan Vodă Caragea, domnitorul Țării Românești (1812-1818): „Uite, a rămas aici urma tavei cu plăcinte pe care au purtat-o strămoșii noștri“, i-ar fi spus fiului. Și totuși, eforturile lui Mateiu n-au rămas fără rezultat. Semnează compte de Karabey pentru că descoperă o posibilitate pe linia bunicii paterne: Ecaterina Caraboa, de origine greacă, dar pe care o plasează însă ca făcând parte din familia Karabetz de Nagy-Buny (Boiul-Mare), conți de Szathmari, nobili transilvăneni, înnobilați