S-a încheiat turneul de Masters de la Cincinnati cu doi americani în finale, ambii ratând trofeul! Surpriza provine de la fete, acolo unde Serena s-a înclinat în faţa Azarenkăi, deşi s-a aflat în multe rânduri aproape de victorie, servind chiar pentru meci. La masculin, Nadal l-a bătut fără break pe Isner, care n-a fost în stare să tranşeze nici unul din cele două tie-break-uri, în ciuda serviciului bubuitor din dotare. În ceea ce-l priveşte pe Nadal, ştirea este că a urcat pe locul 2 ATP, cu pressing accentuat asupra lui Djokovic. Chiar dacă acesta din urmă va fi favorit pe hârtie la US Open, adevăratul indicator vor fi cotele de la casele de pariuri. Apropo de sârb, pare într-un deficit de substanţă, nu i-am mai surprins acea privire cruntă, transpusă... Prea multă îngăduinţă faţă de adversari, prea multă largheţe în a le accepta jocul. Şi nu mă refer neapărat la eliminarea lui Nole de către Isner, ci la o întreagă salbă de înfrângeri. Murray a părut şi el demotivat în turneele post-Wimbledon, dar la US Open va veni în calitate de deţinător al trofeului şi acolo vom vedea iarăşi ce poate cu adevărat scoţianul. În schimb, cred că Ferrer, cu toate că şi-a păstrat locul 4, o va lua definitiv la vale, după ce anul acesta şi-a atins limita de sus. Mai mult de o finală de Slam nu putea face, având în vedere palmaresul său din faţa corifeilor.

Pentru a ajunge la Roger Federer trebuie să mai sărim nişte trepte, până pe locul 7! Dar alta e ştirea şi pentru el: a revenit la vechea rachetă! A ales să se întoarcă la ce ştie să facă mai bine, conştient, poate, că schimbarea pe care a încercat-o trebuia făcută mai demult sau deloc. Mişcarea a fost de bun augur, fiindcă în sfertul cu Nadal l-a adus pe acesta foarte aproape de înfrângere. Federer a luat primul set cu nişte mingi uluitoare, ca în vremurile bune, iar în setul doi şi-a păstrat nivelul, Nadal strecurându-se