Există în Republica Moldova un şir de subiecte care nu vor păli prea curând şi care sunt prea greu de gestionat, pentru că ţin de intimitatea individului, de credinţele şi valorile sale.

Iar aceste atribute sunt cele mai rezistente schimbărilor de orice fel. Dintre aceste subiecte, cele mai disputate sunt cel al identităţii naţionale (adică modul în care ne raportăm la noi înşine), cel al identităţii cetăţeneşti (adică modul în care ne raportăm la stat şi la corpul concetăţenilor noştri care îl compun) şi cel al identităţii religioase (modul în care ne raportăm la lume).

Desigur, toate cele trei identităţi se regăsesc în omul modern, sau cel puţin omul pruto-nistrean. Tot în el, cele trei identităţi convieţuiesc strâns legate între ele, fără a se exclude reciproc, aşa cum identitatea regională de moldovean nu o poate exclude pe cea naţională de român. Totuşi, cele trei identităţi pot fi tratate separat. Iar pentru că recent discuţiile privind comportamentul celei mai puternice biserici din republică, Mitropolia Moldovei (MM, subordonată patriarhiei ruse) a provocat multe controverse, subiectul acestu articol se referă la cea de a treia.

Prima controversă a fost cea legată de lipsa de toleranţă a MM faţă de alte culte, pe care şi-au demonstrat-o din plin atunci când au atacat violent mai mulţi evrei care s-au afişat în centrul Capitalei alături de simbolul lor, menora. Apoi au urmat mai multe episoade în care cei mai fanatici enoriaşi ai MM au agresat în mai toate formele posibile homosexualii, unii dintre ei tot creştini, probabil, dar înainte de toate oameni cu drepturi teoretic egale. Iar de o vreme, tema preferată a MM a devenit promovarea integrării RM în ipotetică uniune eurasiatică a lui Putin, de parcă n-am fi suficient de integraţi forţat cu Rusia.

Şi pentru ca toate acestea să capete şi o explicaţie raţională, au tot apărut periodic inves