În ultimii ani, președintele Traian Băsescu a folosit prilejul școlilor de vară destinate românilor din afara granițelor pentru declarații privind Republica Moldova. Anul acesta n-a fost o excepție. Totuși, președintele n-a spus lucruri noi. El a repetat declarații mai vechi, a nuanțat alte afirmații ale domniei sale. Chiar și așa, ultimele declarații ale d-lui Băsescu vin după vizita la Chișinău, după alte interviuri comentate, la rândul lor, în fel și chip.
Avalanșa de declarații i-a făcut pe mulți comentatori de la București și Chișinău să vorbească despre contururile unui mare proiect unionist, al cărui fir roșu ar trece prin viitoarea cetățenie moldovenească a d-lui Băsescu și prin aducerea în fruntea proaspătului partid proprezidențial a unui tânăr politician care s-a născut în Ucraina sovietică, sudul Basarabiei istorice. Până și unii diplomați străini acreditați în cele două capitale au început să se întrebe serios despre existența unui astfel de plan. Interesul acestora ar trebui să pună pe gânduri atât România, cât și Republica Moldova.
Cu o agendă internațională atât de încărcată, plină de evenimente dramatice care se produc în diverse colțuri ale lumii, cu o criză economică prelungită care generează tensiuni sociale, unele cancelarii ar putea să nu mai aibă timp și energie pentru nuanțe, expediate de regulă în subsolul depeșelor diplomatice, și să înțeleagă ad litteram afirmațiile făcute la București sau Chișinău. Un pretext pentru amânarea sine die a semnării documentelor ce vor fi parafate la Vilnius, cu ocazia summit-ului Parteneriatului Estic, va fi oricând îmbrățișat de un guvern european, depășit de problemele pe care i le pune criza. Și astfel de guverne nu sunt puține. Din memoria instituțională a multor cancelarii n-a dispărut cu totul tema „România, stat cripto-anexionist“.
Practic, aici se confruntă d