Departe de a nu dormi noaptea de grija decăderii morale a presei și a lumii, societatea românească înghite fără noduri fenomene din ce în ce mai deșucheate de concubinaj între presă și politică.

Raportul judecătorului Brian Leveson după scan­dalul din trustul de presă al miliardarului Murdoch a însemnat un moment de reflecție și de analiză pentru presa din Marea Britanie. Cum s-a ajuns la interceptări ilegale sistematice practicate de jurnaliști în beneficiul ti­ra­jelor și audienței, cine a în­gă­duit aceste practici și ce con­tribuție au avut politicienii și so­cietatea în sine, tolerându-le, sunt întrebări la care s-a răs­puns doar parțial, prin măsuri luate pentru reglementarea pre­sei scrise. Criza etică a jurnalismului britanic analizată în raportul de peste 2.000 de pa­gini, după audierea câtorva sute de per­soa­ne, es­te un simptom al unei boli sociale cro­nice: de­legitimizarea politicienilor și a presei, după ce acestea și-au părăsit obligațiile civice în fa­voarea intereselor proprii. Într-un studiu pu­bli­cat în revista Ethical Space, cer­cetătorul me­dia John Steel vede în con­clu­ziile raportului Le­veson un diagnostic pus în­tregii societăți, de la cinismul dominant al vie­ții politice la in­satisfacția și debusolarea mo­rală a cetă­țea­nu­lui de rând. Apropierea toxică a jurnaliștilor de politicieni, interesele eco­no­mice comune, pu­terea prea mare exercitată împreună schimbă însuși rolul mass-media ca instrument al culturii civice democratice. Cu 15 ani în urmă, Serge Ha­li­mi denunța fe­no­me­nul „jur­na­lismului de curte“ din Fran­ța și imensa influență a unor inși cu etichetă de jur­naliști: „Un mic grup de zia­riști om­niprezenți, a căror pu­tere es­te susținută de legea tă­ce­rii, își impune propria no­țiune de informație-marfă unei pro­fe­sii tot mai fragilizate de tea­ma șomajului. Acești aprozi ai ordinului sunt noii câini de paz