Ponta era încă deasupra Atlanticului cînd Băsescu se înălța la rîndul lui, cu elicopterul, să bea o bere la Sulina. S-ar fi înălțat el și fără elicopter, fîlfîind doar din aripile bucuriei, dar gravitația e o lege pe care, deocamdată, președintele și-a propus să n-o calce. Odată Ponta și Antonescu plecați, Băsescu s-a trezit în lumea fermecată a visului porno care-l bîntuie din vara trecută: el la bustul gol, într-o poză retușată, zîmbind cu energia articolului 197 Cod Penal spre o Românie prostuță, uitucă și singură. A trecut un an de cînd ar fi luat bătaie și la “Cireșica”, dar acum gîngurește printre moaște și se lasă scărpinat pe la hore. Puțini golani de vîrsta a treia se pricep să dea o țară cu cracii în sus așa cum poate dumnealui. Dacă interesul o cere, Băsescu știe să jongleze cu ungurii ca la circ. Face să dispară prietenia cu Orban cît ai zice Pesta, iar în locul ei îți flutură, scoasă din chipiu, o ditamai declarația de război, numai bună să trimită ardelenii la Cora, să-și cumpere, pentru asediu, pateu “Ardealul” cu fainoșag.
Dar stai să-l vezi jonglînd cu țiganii! Voturile din care e făcut trusoul Ebei pentru Bruxelles sînt lucrate la mînă de căldărari, așa că președintele nu precupețește nici un elicopter cînd e vorba să ia parte la marile momente nomade – botezul, moartea și paranghelia. Să schimbi Parchetul și staborul între ele, fără ca publicul să observe, nu e vreo mare filozofie. E, de fapt, opera fundamentală a gînditorului nostru existențialist Jean-Paul Șatră.
Dar ia spuneți: l-ați văzut făcînd acrobații cu petrolierul? L-ați văzut trăgînd la dană, pe simulator, un vas care în anii '80 exista în realitate și avea pitiți la bord blugii necesari județelor Bacău, Vaslui, Neamț și Botoșani? Nu-i așa că, în uniforma lui de ospătar de cursă lungă, vi s-a părut mai bun? Nu v-a venit puțin în nări aroma de cafea Alvorada și fumul de
