Deşi apreciat, înstărit şi cu siguranţă cunoscut la confluenţa secolelor al 18-lea şi al 19-lea, despre doctorul Dimitrie Ioan Marcu nu se ştiu în prezent prea multe lucruri. O parte a biografiei acestuia poate fi însă reconstituită din filele unor cronici şi hrisoave. Astfel, dintr-o primă sursă aflăm că „şătrarul“* Ioan Dohtorul este întărit în locul ce ocupa ca medic al Spitalului Colţea unde au fost şi mai înainte, la data de 17 iunie 1790“1. Primirea sa a fost făcută de arhiereul şi epitropul spitalului, părintele Zehnon, ca „să-l cunoască de dohtor al şpitalului dându-i orânduita leafă de taleri 60 pe lună“2. Se vede că a fost apreciat de domnie, întrucât, nu peste mult timp, „la 22 martie 1793, Alexandru Moruzi porunceşte orânduirea şătrarului Ioan Marcu ca al doilea doctor al oraşului, al Epitropiei obştirilor“, „pentru căutarea obrazelor celor scăpătate şi alţi săraci, (…) cu leafă (…) din veniturile Cutiei milosteniei“3. Până atunci, timp de 10 ani fusese medic comunal al Bucureştilor numai doctorul Dimitrie Luca – zis Caracaş (1782–1804). Iatroistoriograful Pompei Gh. Samarian crede că „doctorul Ioan Marcu, n-a lăsat nici o urmă despre trecerea lui prin acest serviciu, de parcă nici n-ar fi fost“4. Mai târziu, găsim o confirmare despre activitatea continuată a dr. Marcu la Spitalul Colţea, într-o catagrafie din 1809–1810 făcută tuturor funcţionarilor din Bucureşti, iar dintre medici este înscris şi dr. Ioan Marcu cu suma de 250 lei, asemenea cu doctorii Silvestru (Filiti), Constantin (Darvaris) şi Constantinache Caracaş5. P. Gh. Samarian insistă că dr. Dimitrie Ioan Marcu, menţionat şi în februarie 1790 la Spitalul Colţea „şi mai înainte“ (de când anume, nu se ştie), este una şi aceeaşi persoană cu: Dimitrie Jan Marcu, Dohtorul Jan Marcu sau şătrarul Ioan Dohtorul etc.6. Despre „vestita familie Marcu din Sibiu se scrie şi în „Istoriile comer