Poate că el este. Poate el este mijlocaşul acela după care suspinăm de ani şi ani. Nicuşor Stanciu, un tînăr de 20 de ani. Un tînăr în care simţi plăcerea de a juca fotbal. Pînă la urmă, la asta se reduce totul. La bucuria de a descoperi că eşti făcut pentru ceva. Ce poate fi mai frumos decît să îţi converteşti talentul în meserie?
Aşteptăm de 20 de ani un mijlocaş de 20 de ani care să semene cu Hagi. Dar trebuie să semene cu Hagi? Nu cumva am dezvoltat o obsesie? Nu spune înţelepciunea populară că fiecare om este alt om? Hagi a fost un fotbalist unic. Stanciu poate fi şi el un mare fotbalist, fiind altfel decît Hagi.
Stanciu de la Steaua nu seamănă deloc cu Stanciu de la naţionala de tineret. Apropo de eşecurile în serie ale lui Săndoi. Stanciu de la Steaua sau Steaua lui Stanciu. Posibil ca într-o zi mai bună să trăim şi pe asta. Deocamdată să observăm că Steaua a cîştigat un jucător tehnic, rapid şi cu imaginaţie. Mobilizat, atent. Cu calitate a pasei. Cu viziune în teren. Imperfect în destule momente. Cu suflu limitat. Dar cu suflet. La paritate de mijloace fotbalistice, sufletul este cel care creează diferenţa.
Stelei şi fotbalului nostru îi trebuie un fotbalist de rasă. Bineînţeles că mă hazardez, dar cred că ghicesc rasa fotbalistică în jocul acestui mijlocaş de 20 de ani care seamănă foarte bine cu el însuşi şi cu toţi înaintaşii lui, de la Iordănescu pînă la Hagi. Ghicesc ceva la el şi sper să nu mă înşel. Dincolo de rezultatul friguros al unei seri fierbinţi de august, Stanciu rămîne cîştigul incontestabil. Pentru returul de săptămîna viitoare. Pentru viitorul apropiat şi cel doar întrevăzut. Pentru calificare.
Poate că el este. Poate el este mijlocaşul acela după care suspinăm de ani şi ani. Nicuşor Stanciu, un tînăr de 20 de ani. Un tînăr în care simţi plăcerea de a juca fotbal. Pînă la urmă, la asta se reduce totul. La bucuria de
