Pe data de 23 august 1944 regimul totalitar al mareşalului Ion Antonescu avea să înceteze, ca o condiţie absolut necesară pentru eliberarea Ardealului. Existau oare alte opţiuni în acel moment? Pe data de 23 august 1944 va avea loc o nouă lovitură de stat: conducătorul românilor, mareşalul Ion Antonescu, este arestat la comanda regelui Mihai, la recomandarea şi complotul reprezentanţilor partidelor istorice şi cu ajutorul unor complotişti stalinişti veniţi direct de la Moscova. Începând din acel moment armata română a avut ca principal obiectiv eliberarea Ardealului ocupat în 1940 de către Ungaria, cu ajutorul şi folosind presiunea Germaniei şi a Italiei. România a fost cu siguranţă marele câştigător al primului război mondial ieşind din acesta cu cea mai mare suprafaţă din istoria sa modernă, deşi în 1917 obiectivul naţional părea foarte departe. Rusia şi Germania, aparent pierzătorii primului conflict mondial, au găsit de cuviinţă să pedepsească obrăznicia României. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 23 august 1939, atunci când Stalin şi Hitler au decis ciopărţirea ţării noastre. Nu era pentru prima dată când marile puteri decideau peste capul nostru, tot aşa cum pe 1 decembrie 1918 nu era prima dată când românii decideau de unii singuri ce este bine pentru ei, fără a ţine cont de opoziţia celorlalţi. A urmat un an mai târziu, în 1940, invazia Rusiei asupra părţii de est a ţării: Basarabia şi Nordul Bucovinei. Câteva luni mai târziu Germania avea să îşi ia şi ea dreptul, prin cedarea către Bulgaria a Cadrilaterului şi a unei părţi din Ardeal către Ungaria. Această decizie avea să coste pe Hitler chiar victoria. Carol al II-lea, principalul vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat în acel an, a abdicat, iar rolul său de conducător a fost luat de către Mareşalul Ion Antonescu, cel care în 1919 avea un rol decisiv în onfensiva românească spre Budapesta şi care a repreze