Pentru prima oară de cinsprezece ani de cînd citesc The Economist, cel mai prestigios săptămînal de actualitate din lume, necrologul de pe ultima pagină este al unui român. Nu, nu e vorba de regele Cioabă, ci de sociologul Nicolae Gheorghe, reprezentantul Roma la OSCE în anii din urmă, cunoscut de al meu din lumea neguvernamentală şi fundaţia Soros de la începutul anilor nouăzeci. Moartea lui a trecut aproape neobservată în România, cealaltă a părut importantă şi discutată de toată lumea. Ele sînt în mod ciudat legate, Florin Cioabă se pare că încerca să ajungă la înmormîntarea lui Gheorghe care a fost o vreme secretarul tatălui său şi care se lăsase covertit la confesiunea penticostală de dragul său. Gheorghe în tinereţe fusese marxist şi ateu, şi îşi descoperise identitatea tîrziu, apropiindu-se de ţigani ca un antropolog. Pentru Occident, ce contează e dispariţia sociologului care a inventat mişcarea europeană Roma, fost disident, activist şi boem, primul dintr-o nouă generaţie care se trezeşte în Europa, cea a intelectualilor asumat ţigani, care după irlandezi, velşi, bosnieci, kosovari, etc ies din negurile ţărilor lor interzise şi discriminate cu afirmarea unei identităţi noi care deschide ochii spre Europa şi obligă Europa să o bage în seamă. Pentru români, care nici nu au băgat de seamă că Gheorghe a existat, darămite că s-a dus, marele eveniment e în altă parte. Şi are proporţiile unui circ naţional.

Nicolae Gheorghe va trăi mai departe prin sutele de tineri romi care au urmat programe cu locuri dedicate în universităţi, am avut mulţi asemenea studenţi la SNSPA şi am văzut cu ochii mei utilitatea acestei idei la care a avut o mare contribuţie. Ce mă preocupă este circul naţional care de cîteva zile a ascuns nu doar moartea lui Gheorghe, ci şi pe această întreagă nouă generaţie şi model al intelectualului rom pentru a scoate în faţă din nou aşa zisu