Isidor Lingurar îşi va petrece un an şi jumătate din viaţă pentru că a furat un cal. Nu era la prima abatere, cu puţin timp în urmă fiind eliberat din puşcărie unde a ajuns din cauza unui furt similar. Ca el sunt mulţi, iar închisorile din România sunt înţesate cu găinari. Peştii mari, în schimb, huzuresc în linişte, ba mai mult, îşi îndeasă banii în conturi, puţini, prea puţini dintre ai ajungând să plătească pentru faptele lor de corupţie.
Magistraţi, cadre didactice, miniştri, primari, şefi de instituţii deconcentrate, personalităţi din lumea fotbalului, medici, consilieri locali şi judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, poliţişti. Indivizi care odată ajunşi într-un fotoliu călduros uită de orice regulă a bunului-simţ şi nu mai manifestă niciun dram de moralitate. Pentru că atunci când banul este ochiul dracului, decadenţa devine un mod de viaţă pentru ei, iar îmbogăţirea, unicul scop.
Nu-i iau partea, dar probabil foamea a fost cea care l-a împins pe Isidor să fure. Marii corupţi nu fură de foame, ci pentru că sunt avizi după arginţi. Ca să-şi îndestuleze traiul pe pâmânt, aceşti indivizi nu ezită dacă vine vorba să calce pe cadavre.
Pentru suma potrivită de bani, profesorii îi ajută pe liceeni să promoveze examenul de bacalaureat, magistraţii rezolvă diverse dosare, directorii de şcoli ascund investiţii fictive, medicii eliberează certificate de handicap pentru persoanele sănătoase tun, miniştrii trag ţepe instituţiilor statului ori se au grijă ca anumite contracte să fie reziliate, primarii atribuie lucrări doar anumitor societăţi, poliţiştii închid ochii în faţa infracţiunilor.
Totul se vinde, totul se cumpără. Iar anii de aşa-zisă democraţie nu au schimbat cu nimic situaţia existentă în România. Indiferent de culoarea celor de la putere, nicio guvernare nu a fost lipsită de oameni fără frică de Dumnezeu, care dispreţuiesc nu d
