- Social - nr. 162 / 21 August, 2013 Ocrotirea mediului inconjurator se inscrie ca o preocupare importanta a politicii noastre de stat, cel putin din ultimele decenii, dar cu ce rezultat ? Am crescut in camp, in mijlocul naturii, sub streasina padurii, iar pasarile si animalele salbatice erau actorii celor doua costise ce coborau spre valea in care locuiam noi. Fel de fel de pasarele populau valea cu ierburi si isi faceau cuiburi in desisul ei. De multe ori coasele barbatilor treceau peste cuiburi construite la nivelul solului, in care erau oua sau pui golasei, ca cei mai marisori reuseau sa fuga. Oamenii cu suflet lasau un palc de iarba in jurul cuiburilor, ca sa fie cat de cat ocrotite. Erau si pasarele care isi construiau cuiburi la adapost, in desisul spinilor, la o oarecare inaltime fata de sol. Cotofenele isi construiau cuiburi prin salcii, ca sa fie mai aproape de terenul de vanatoare - puii de gaina si bobocii de prin gospodariile oamenilor. De aceea, le stricam cuiburile si erau nevoite sa-si caute alte locuri de cuibarit. Cand se apropia toamna si nu mai aveau ce vana de prin curti, cotofenele dadeau navala in lanurile de porumb din preajma salciilor, de oamenii culegeau doar jumatati de stiuleti. Turturelele si porumbeii salbatici isi construiau cuiburi la marginea padurii, fara sa-si protejeze ouale sau puii, cum faceau cotofenele. Prin copaci, pe crengile de mijloc, cuibareau ciorile, iar cele de sus erau rezervate uliilor si gailor. Padurea rasuna de cantecul cucului si al altor pasari, de zgomotul ciorilor si al cotofenelor. Cand se desprimavara si oamenii ieseau la arat, pe brazde se faceau prezente pasarile plugului, care culegeau insectele scoase la lumina din adaposturile lor. In acelasi timp, din inaltul cerului, se auzeau trilurile privighetorilor, pe care abia le puteai observa pe cerul albastru si insorit. Intoarcerea pe meleagurile copilariei