Inventivitatea conaţionalilor noştri adevereşte încă o dată şi consolidează expresia-emisiune "Românii au talent". Ultima lovitură în sprijinul acestei axiome mioritice vine de la un comerciant dăruit cu har şi tuşă de caricaturist stopat din elan, undeva la pubertate.

Întrucât era şi păcat, omul a profitat totuşi din plin de pilele divine avute la vreun sfânt şi prin vrerea Domnului a lăsat posterităţii un - pretenţios spus, dar meritat - poster, care desfigurează şi demască practic abc-ul marketingului; cum convingi cu un produs că e nevoie de servicii.

Deranjat de hoardele de clienţi care i-au invadat magazinul cu diverse potăi sau mâţe miorlăite din cale-afară, artistul a surprins imediat măsura ce se impune pentru ca podeaua locului să nu mai păstreze amprente feline şi canine.

Zis şi făcut. Dar unde-a dat şi unde-a crăpat, asta e altă poveste. Dorind să deseneze un câine, omul nostru a reuşit să creeze mai degrabă un cap de şoarece propietar de corp de câine. Să nu se înţeleagă că distinsul desenator nu ar avea talent. Probabil, o noapte boemă i-a cauzat acestuia un tremur al mâinii, iar hârtia nu iartă. Pensula nici atât, aşa că doamnelor şi domnilor, iată, în exclusivitate, şorecarul-câinos, o nouă rasă de câine scoasă la tipar de un rasat al liniilor de ocazie.

Cu pisica e deja altă poveste. Cu un corp ce se apropie cumva de realitate, dar cu un cap de extraterestru buimăcit de o băută cu pământenii care i-au dat tequilla la greu, animalul din imagine seamănă cu o amintire urâtă din filmele horror cu Freddy Krueger.

Ce importanţă mai are... Dacă desenele nu au fost văzute de niciun copil, nu vor exista urmări neplăcute pentru aceştia. Adulţii sunt obişnuiţi cu dihonii mult mai afurisite decât monştrii radiaţi şi desenaţi cu intenţia de a întruchipa cât mai bine că despre câini şi pisici e vorba, doară în neaoşa lucrare de artă şi pre