Şcoala din satul Sâmbăteni a fost înfiinţată pe baza decretului imperial din 1786 ca şcoală primară care activa pe lângă Biserica Ortodoxă. Contractul învăţătorului din această localitate a fost aprobat în 6 mai 1789. Dascălii erau plătiţi cu o parte din contribuţia Bisericii, o parte de la stat şi cu drept de folosinţă a unui teren agricol.
La această şcoală funcţiona în 1791 Mihai Bugarinovici, cu o vechime de 3 ani în învăţământ. Salariul învăţătorului era de 105 florini, 12 stânjeni lemne şi o anumită cantitate de fân. Învăţătorul urmase în 1789 la Oradea cursurile organizate la şcoala capitală pentru candidaţii de învăţători. A. Vezilici îi eliberează în 6 octombrie 1789 un certificat prin care confirmă că Mihai Bugarinovici a urmat cursurile de pregătire metodică de la Oradea şi a fost iniţiat şi în studiul limbii maghiare, care îi era necunoscută. În jurul anului 1796, localitatea avea 1083 de suflete şi 356 case.
În 1811, cursurile şcolare erau frecventate de 26 elevi. După 1944, Partidul Comunist a preluat grădiniţa şi şcoala dar clădirile nu au fost naţionalizate, ci au rămas pe actul de proprietate al Bisericii. Dascălii cântau în strană şi erau din Sâmbăteni. Se presupune că şi înainte de această dată a funcţionat periodic o şcoală în Sâmbăteni.
Pe parcursul existenţei sale de până acum, şcoala din Sâmbăteni a pregătit mii de elevi, unii dintre ei devenind la rândul lor dascăli, medici, ingineri sau personalităţi de renume naţional şi internaţional. Unul dintre foştii elevi de care şcoala este mândră în mod deosebit, este Sabin Manuilă (1894-1964), născut la Sâmbăteni în 19 februarie 1894. A fost membru corespondent al Academiei Române la doar 44 de ani, absolvent al Facultăţii de Medicină din Budapesta, reprezentant al societăţii studenţeşti din care făcea parte la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918, doctor în medi
