Intenţia guvernului Ponta de a stabili, de la 1 ianuarie 2014, nivelul salariului minim pe economie la 1.000 de lei este lăudabilă, dar acest nivel este departe de ceea ce ar trebui să fie, adică de ceea ce ar trebui să stea la baza calculării şi stabilirii acestui nivel.

Guvernul trebuie să ţină seama că la baza stabilirii salariului minim pe economie trebuie să stea valoarea forţei de muncă, valoare care este determinată de valoarea mijloacelor de subzistenţă necesară producerii şi repreoducerii forţei de muncă. În decursul anilor, forţa de muncă se uzează şi îmbătrâneşte, ceea ce presupune alimentarea proceselor de producţie cu forţă de muncă nouă, lucru care reclamă anumite cheltuieli cu reproducerea, creşterea copiilor şi întreţinerea familiei, cheltuieli ce se includ în valoarea forţei de muncă. Procesele de producţie reclamă forţă de muncă cu un anumit grad de calificare, iar progresul tehnic impune perfecţionarea continuă a forţei de muncă, astfel că şi cheltuielile cu calificarea şi perfecţionarea forţei de muncă se includ în valoarea forţei de muncă. Refacerea forţei de muncă uzate în procesul muncii, presupune alte cheltuieli ce se includ în valoarea forţei de muncă (concediile de odihnă, concediile de boală etc.). Lărgirea orizontului cultural şi fortificarea organismului prin sport reclamă alte cheltuieli ce contribuie la creşterea valorii forţei de muncă. În acelaşi timp, trebuie să se ţină seama de faptul că valoarea ei se schimbă în funcţie de cantitatea, calitatea şi preţul mijloacelor de subzistenţă, dar şi în funcţie de diversificarea necesităţilor de consum, influenţelor, la rândul lor, de diversificarea producţiei de mărfuri şi servicii, ca urmare a progresului tehnic. De aici necesitatea corelării permanente a salariului minim cu valoarea forţei de muncă, adică cu valoarea mijloacelor de subzistenţă necesare întreţinerii şi refacerii a