Mihai Horga. Poeziile dvs. vă recomandă pentru a deveni textier de muzică uşoară. Chiar mai exact, textele dvs. par parodia unora de muzică uşoară pentru că au de toate: tema „de sezon”, rimele facile, ritmul săltăreţ, stupizenia metaforelor şi personificărilor. Dacă nu veţi face carieră în muzica uşoară, vă puteţi califica oricînd pentru realizarea răvaşelor de plăcintă, numai că atunci va trebui să vă limitaţi la catrene. Pentru hazul lor, citez versurile din nemuritoarea poemă Eforie: Soare, euforie/ Pe plajă-n Eforie/ Vreau linişte şi pace/ Numai valul, nu tace! (adică restul lumii, la Eforie, tace – n. m.)/ Neobositul val/ Se pupă cu-al său mal/ Doi fraţi nedespărţiţi/ Vrăjmaşi, dar şi iubiţi/ Privesc cum moare valul/ Bezmetic, lovind malul (o rimă prea valoroasă ca să n-o repetaţi, nu-i aşa? n.m.)/ Murind, aduce-n urmă/ De valuri mii-o turmă/ Ce paşte, val cu val,/ Uscatul de pe mal... (alle guten dinge... n.m.)/ Dar, valul ce izbeşte/ Malul-îl întăreşte/ Punându-i la picioare/ Ce a cărat din mare/ Pietriş,scoici şi nisip.../ Mare, nu este chip/ Să-mi spui-convingător/ Cine-i invingător/ Şi cine e învins?/ Malul, valul prelins... Cum cine e învingător? Dvs. sînteţi învingă- torul şi tot restul lumii – poezia, bunul- gust, cititorii, malul, valul, rîul, ramul – sînt învinşii dvs. Prin knock-out!
Ovidiu Dinica. Încă nu-mi dau seama dacă unele dintre versurile dvs. sînt reuşite voluntare sau efect al întîmplării, după cum nu sînt sigur dacă altele sînt consecinţe ale (auto)irioniei sau simple scăpări, erori de gust. În ansamblu există în textele pe care le trimiteţi o căutare a poeziei care merită încurajată ca şi dovezi ale unor lecturi de poezie materializate, cum se întîmplă adesea la începători, în pastişe. Iată un text oarecum reuşit, dar care aminteşte destul de limpede cunoscutul poem Cvadriga al lui Nichita Stănescu: doi îngeri se cercetau/ î
