În dimineaţa zilei cumplite a morţii sale, Costică Ştefănescu a avut ultima discuţie cu marele chirurg de plămâni de la Spitalul Militar în timpul vizitei. Căpitanul tricolorilor, bărbat deştept, avea discuţii interesante cu marele medic mai în fiecare zi.

Ultima discuţie cu medicul său

Marţi, înainte de a-şi lua adio de la viaţă, Costică Ştefănescu i-a reţinut mai mult mâna marelui medic, privindu-l adânc în ochi şi strângându-l de deget. Îşi lua rămas-bun şi-i mulţumea. Avea dureri cumplite, semn al răspândirii metastazelor peste tot în organism, mai ales la os.

Ar mai fi trăit o lună

Încă nu căpătase insuficienţă respiratorie dar durerile erau de nesuportat. Era ultima fază a bolii canceroase şi probabil ar mai fi rămas pe Pământ în jur de o lună de zile. Dealtfel, îi spusese unui apropiat că “păcat că nu s-a aprobat şi în România legea eutanasierii oamenilor fără nici o scăpare pentru a-i elibera de chinuri”.

Momentul deciziei

În după-amiaza zilei de marţi, Costică Ştefănescu l-a rugat pe colegul lui de rezervă să o caute pe asistentă în celelalte saloane pentru a-i monta o perfuzie. Când cei doi s-au întors peste 2-3 minute, Costică Ştefănescu nu mai era în pat. L-au căutat la toaletă, pe sală (fiindcă se mai plimba cu greu, din ce în ce mai rar) dar nu l-au găsit. Se aruncase în gol de pe pervazul ferestrei.  Căderea de la etajul 5 i-a curmat viaţa pe loc.

O viaţă fără excese

Culmea, Costică Ştefănescu n-a fumat niciodată. A dus o viaţă extrasportivă de model. N-a pierdut nopţile prin baruri la băutură, n-avea nimic de cartofor în el. S-a prezentat la Spitalul Militar acum circa trei ani într-o fază de cancer la plămâni mai puţin avansată decât în cazul lui Dobrin. A fost operat, însă întreaga strategie de luptă cu boala canceroasă în cazul lui nu a fost urmată. Costică