- Istoric - nr. 162 / 21 August, 2013 Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost trecut, Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult’’ Slobozit-a Domnul gand mare si intelept, care si-a facut cuibar de tainica speranta in mintea domnului nostru Mihai, anume acela de a uni sub un singur sceptru si a aduna laolalta, din largile noastre hotare, sufletul romanesc. Toate in viata acestui om, au fost mari si vijelioase sperantele ca si amagirile, bucuriile ca si durerile, biruintele ca si infrangerile, strasnic si fulgerator a fost in uimitoarea lui inaltare ca si in tragicul sau sfarsit. A trait printre primejdii, dar a trezit cu dragostea lui de neam si tara vitejia de poveste a ostasilor sai, iar in scurtimea celor 8 ani cat a domnit a lamurit cu puterea armelor si a faptelor sale dreptul la viata pe aceste pamanturi a napastuitului neam romanesc. Mihai a fost o minune, un fulger orbitor de lumina inneguratelor vremi. In el romanii, romanii toti, si-au zarit in scaparea unei clipe de noroc pe-ntaiul barbat izbavitor al visului lor mare, si drag, unirea in veci de veci a acelora traitori de-o parte si de alta a Carpatilor care vorbesc si simt romaneste, despartiti pana atunci de granite vremelnice. Imprejurarile i-au fost prielnice, tara a fost cu el, simtindu-l aproape la bucurii si necazuri, toti purtand in tainita sufletului lor aceasta nesperata nazuinta. Si cat de mult trebuia atunci unire pentru a putea face fata vecinilor hulpavi care se tot infoiau pe la hotare, catand cu lacomie dulceata roditoarei noastre guri de Rai. Au raspuns chemarii sale, cu inflacarare si nadejde, robii pamantului, ostenii lui cei neinfricati, boierii de tara, simtind cu totii ca norocul le este aproape si ca domnul lor Mihai, ocrotit de Maritul, le va infaptui dorinta lor arzatoare, sa fie cu totii una, asa cum au fost in vremile batrane, stiind ca doar ea, unirea, este puter