Jieţul este un sat frumos, mare, cu oameni cumsecade şi cu frică de Dumnezeu, aparţinător de oraşul Petrila. Pe vremuri, în Jieţ, la fel ca în orice sat momârlănesc, mămăliga era baza bucătăriei. Aceasta deoarece orice mâncare momârlănească se „preta” mămăligii (laptele, brânza, carnea). În rândurile următoare vă voi prezenta câteva aspecte ale Jieţului de astăzi şi de odinioară, văzute prin ochii părintelui Jura, preotul satului, şi prin ochii mamei sale, Maria.
Odată şi acum...
Faţă de odinioară, principalul lucru diferit în Jieţ este că în zilele noastre oameni au, indiscutabil, o viaţă mai bună. Viaţa este mai uşoară şi pentru că de multe ori atât bărbatul cât şi femeia au slujbe şi au mai puţine animale. Dacă altădată toată familia lucra de dimineaţă până seara ca să aibă ce să pună pe masă, acum totul pare mai facil. De exemplu, nu mai este necesar ca oamenii să îşi coacă singuri pâinea, pentru că o pot cumpăra de la magazinul din sat. Acum nu vorbim de calitate, de euri, aditivi şi alte cele… Dacă înainte momârlanii locului trebuiau să aibă tot timpul grijă de legumele din grădină, acum pot merge la piaţa Petroşaniului sau Petrilei, de unde le pot cumpăra.
Odată cu asfaltarea drumului şi cu apariţia maşinilor în sat, jieţenii au scăpat de mersul pe jos până la piaţa din Petroşani sau din Petrila, de unde se aprovizionează de obicei. Dacă tot vorbim de maşini, momârlancele din Jieţ nu mai spală toată ziua de mână hainele şi nu le mai limpezesc afară la râu. E drept că la ce debit are pârâul Jieţului în zilele noastre, nu prea ar mai putea. Tehnica şi-a arătat utilitatea casnică şi la Jieţ. Rufele murdare se spală tot în… familie, dar în maşini automatice de spălat.
Cu toate aceste beneficii ale civilizaţiei, oamenii sunt parcă mai trişti decât înainte. Chiar dacă înainte vreme aveau mai multe greutăţi, oameni erau mai fericiţi. P
