Este grav faptul că persoane aflate în înalte funcţii în stat socotesc comunicarea între ele ca fiind un proces facultativ sau îl reduc la declaraţii de presă ce urmăresc doar să dea titluri de deschidere pentru proxima emisiune de ştiri. La un singur capitol stă bine Premierul Ponta: la apariţiile televizate. Nu este zi să nu apară la cel puţin un post de televiziune. Aşa a făcut şi maestrul său, Adrian Năstase. Bietul Andrei Zaharescu, pe care organigrama Guvernului îl porecleşte „purtător de cuvânt”, nu a mai vorbit de pe vremea când era crainic la Antene. Îl vedem tot timpul iţindu-se din spatele lui Victor Ponta, pe post de decor obligatoriu. Doar Premierul vorbeşte – oricând, de oriunde şi despre orice. Zaharescu doar joacă rolul de coloană sonoră cu râsete, ca la comediile cu proşti şi pentru proşti. S-ar putea crede că Premierul este un bun comunicator. Greşit. Aflăm de la Preşedinte că Victor Ponta nu l-a sunat de două luni, în condiţiile în care România nu se află într-o perioadă tocmai bună a existenţei sale: mare privatizare a CFR Marfă este periclitată, nu se găseşte un ministru fără probleme cu justiţia la Transporturi, agricultorii privesc a pagubă la recoltă, dosarul Bechtel este de negăsit. Şi lista problemelor ar putea continua. În aceste condiţii, între palatele Victoria şi Cotroceni nu se comunică. Se dau replici doar prin mass media, ca să poată râde şi Zaharescu. Este grav faptul că persoane aflate în înalte funcţii în stat socotesc comunicarea între ele ca fiind un proces facultativ sau îl reduc la declaraţii de presă ce urmăresc doar să dea titluri de deschidere pentru proxima emisiune de ştiri. În asemenea funcţii, comunicarea este obligatorie, este în fişa postului. În relaţiile private, fiecare poate să sisteze comunicarea cu persoanele pe care nu le agreează; dar, atunci când ocupi funcţii în stat, nu îţi poţi permite asemenea mofturi. D