Biografia şi, desigur, bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului şi memorialistului Traian Chelariu (1906–1966) nu sunt cunoscute în detaliu de cercetători, exegeţi şi nici de istorici literari.
Aceasta se datorează neconsultării arhivelor şi bibliotecilor, inexistenţei unor indici bibliografici ai presei literare din Bucovina şi nu numai, precum şi lipsei acute a unei cărţi care să conţină literatura sa epistolară extrem de valoroasă în ceea ce priveşte itinerariul biografic şi creator.
Traian Chelariu a dialogat cu însemnate personalităţi ale vieţii literare şi culturale româneşti, printre care menţionez aici pe Nicolae Iorga, Sextil Puşcariu, Ion Nistor, G. Călinescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Dragoş Protopopescu, Ioan Bianu, Mircea Streinul, I. E. Torouţiu şi mulţi alţii.
Revelatoare pentru informaţiile biografice sunt cele trei epistole, inedite, trimise profesorului şi istoricul Emil Panaitescu (1885–1958) pe când acesta era directorul Şcolii Române din Roma (1929–1940).
Se ştie că tânărul Traian Chelariu a primit, în urma unor elocvente recomandări, o bursă la Şcoala Română din Paris (1931–1933), iar în perioada 1933–1934 a primit o altă bursă pentru şcoala similară din Roma.
La Şcoala Română din Roma trebuia să cerceteze şi să publice în anuarul acestei instituţii o lucrare privitoare la filosofia istoriei. Din motive încă necunoscute întrerupe studiile din Italia şi se reîntoarce în Bucovina unde este numit asistent la Catedra de Psihologie şi Logică a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cernăuţi1.
Misivele acestea, deloc conjuncturale, scrise cu eleganţă şi aleasă deferenţă, impun o anume marcă stilului epistolar din perioada interbelică.
Cernăuţi, 9 octombrie 1934
Mult stimate domnule director,
Înainte de a vă comunica toate câte au intervenit în ulti
