Anina Ciuciu este o tânără româncă de etnie romă, născută la periferia Craiovei, care după ce a cerşit pe străzile din Franţa a ajuns studentă la Sorbona, una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Acum îşi doreşte să devină magistrat pentru că îi place dreptatea şi vrea să lupte pentru ea. După ce a plecat clandestin din România la opt ani, împreună cu familia sa, a trăit în condiţii greu de imaginat. Tatăl Aninei, contabil în Craiova, şi mama sa, infirmieră la spital, şi-au pierdut locurile de muncă pe care le aveau în ţară atunci când s-a aflat că sunt romi. Şi-au dorit să îşi ferească fetele de discriminarea din România şi au plecat în Franţa. Anina pregăteşte acum lansarea unei cărţi în care îşi spune întreaga poveste.
Reporter: După ce în copilărie ai cerşit pe stradă, acum ai ajuns să studiezi la una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Cum a început povestea ta?
Anina Ciuciu: Familia mea locuia, de mai multe generaţii, la periferia oraşului Craiova, în condiţii precare, fără electricitate, apă curentă şi multe altele. Bunicul şi părinţii mei au fost privilegiaţi pentru că au avut acces la şcoală şi studii, care i-au ajutat să-şi găsească un loc de muncă bun, dar când s-a aflat că sunt romi şi-au pierdut slujbele fără motive legitime. Viaţa de zi cu zi devenise foarte grea pentru noi. Stigmatizarea şi discriminarea erau omniprezente. Sunt anumite lucruri care m-au marcat chiar dacă eram copil, cum ar fi faptul că la grădiniţă copiii refuzau să se joace cu mine. Părinţii mei, la fel cum au făcut mulţi alţii înaintea lor, au fost obligaţi să aleagă calea exilului. Tatăl meu, care era îndrăgostit de istoria şi cultura Franţei, ne-a dus în ţara drepturilor omului pentru a ne oferi o viaţă demnă.
Rep.: Cât de greu a fost să ajungi în Franţa?
A.C.: În 1997, România nu făcea parte din Uniunea Europeană
