Ucenicind pe lângă Radu Gyr, în timpul detenţiei la „Uniunea Scriitorilor din Aiud“, cum numea Petru Pandrea temniţa celor 45 de mari scriitori români, Dumitru Oniga avea să-şi încredinţeze poemele colilor de hârtie abia de prin 1990, publicându-le în „Crai Nou“, „Solstiţiu“, „Tribuna Transilvaniei“, „Ţara“, „Plai Românesc“ etc. sau în cărţile: „Cântece triste“ (1996), „Novissima Tristia“ (1998), „Urme, lacrimi, sânge, morminte” (2007), „Lumini, sublimele lumini” (2010), „Planta acvatică” (2011) etc.

Ucenicind pe lângă Radu Gyr, în timpul detenţiei la „Uniunea Scriitorilor din Aiud“, cum numea Petru Pandrea temniţa celor 45 de mari scriitori români, Dumitru Oniga avea să-şi încredinţeze poemele colilor de hârtie abia de prin 1990, publicându-le în „Crai Nou“, „Solstiţiu“, „Tribuna Transilvaniei“, „Ţara“, „Plai Românesc“ etc. sau în cărţile: „Cântece triste“ (1996), „Novissima Tristia“ (1998), „Urme, lacrimi, sânge, morminte” (2007), „Lumini, sublimele lumini” (2010), „Planta acvatică” (2011) etc.