De când a fost adus din Spania de Cristofor Columb (în anul 1520), planta a fost cultivată cu repeziciune şi în ţările vecine. În America Centrală, ţara de origine, porumbul reprezinta, de sute de ani, principala sursă de hrană a indienilor din zona Mexicului.

Mai mult, un studiu care se referea la starea lor de sănătate, lansa concluzii surprinzătoare: în acea zonă geografică, bolile cardiovasculare erau extrem de rare. Hrănitor şi sănătos, porumbul a devenit destul de repede un panaceu pentru popoarele care-l cultivau.

Din porumb se obţine făina de porumb (mălaiul) din care se prepară: mămăliga, un aliment prezent pe lista bucatelor tradiţionale hrănitoare în ţara noastră şi în Italia, uleiul de porumb şi floricelele- un aliment popular.

Pentru mămăligă, nutriţioniştii recomandă să se folosească mălaiul necernut, mult mai bogat în nutrienţi, în comparaţie cu sortimentul mălaiului grişat.

De asemenea, specialiştii recomandă persoanelor predispuse la boli cardiovasculare şi la diabet să consume uleiul de porumb: În privinţa floricelelor de porumb (hulite de unii nutriţionişti pe motiv că, în America, obezitatea copiilor se datorează acestui aliment popular) există o nouă versiune: datorită conţinutului scăzut de sodiu şi de grăsimi, floricelele pot fi aliaţii persoanelor care-şi cenzurează riguros caloriile.

Totodată, în compoziţia porumbului există, în cantităţi semnificative, un carotenoid cu proprietăţi antioxidante, substanţă întâlnită în doze modeste şi în compoziţia mandarinelor, ardeilor graşi şi în papaya.

„Porumbul conţine o concentraţie medie de vitamine: A, E, K, B6, de minerale ( printre care magneziul şi fierul), este bogat în fibre şi în proteine, fiind un aliment de bază, în special în lumea satelor.

Totodată, porumbul este singura cereală care conţine caroten, antioxidantul care protejează organismul împot