Stăruitor până la încăpăţânare, Radu Florea a reuşit să smulgă municipalităţii Sucevei recunoaşterea „locală” a fratelui său, sculptorul Vladimir Florea, parcul din preajma primăriei capitalei Bucovinei purtându-i, astăzi, prin osârdia Radului, numele. Şi Radu, şi Vladimir descind din neamul Florenilor, cu vârful aisbergului în personalitatea lui Simion Florea Marian, bucovinean pur sânge, emblematic pentru nordul moldovean de ţară.

Radu Florea s-a dus, dar a lăsat după sine pe Doina, „fecioara” sa, aşezată de vremi pe la Deva şi rămasă acolo, într-o altă zonă de „frunce” a ţării, dar niciodată cu adevărat plecată dintre maiestăţile meleagului ştefanian. Şi a scris acolo Doina Florea Nelega o carte – „Vladimir Florea. Artist plastic. Mărturii, Note biografice, Opera” (Ed. Karina, Deva, 2012), care are meritul de a „reconstitui” familia Florenilor, care a dăruit Bucovinei câteva figuri de seamă şi, dacă mai contează astăzi, un model. Un model despre ce trebuie să se întâmple acolo, în tainiţele căsniciei, pentru ca lumea să capete, prin osârdia părinţilor şi a odraslelor lor, noi candele pentru iluminarea drumului nostru prin viaţă.