Sindromul Stockholm, a cărui definiţie a fost inspirată dintr-o luare de ostatici în Suedia, rămâne învăluit în mister, la 40 de ani după ce a fost definit, în ciuda intrării sale în vorbirea curentă.

O anumită persoană poate să descrie in detaliu manifestările sindromului: Jan-Erik Olsson, care îşi aminteşte de turnura ciudată pe care a luat-o jaful său comis la o agenţie a băncii Kreditbanken din centrul capitalei suedeze, pe 23 august 1973. Înarmat cu un pistol automat, acest deţinut suedez, aflat în permisie, a luat ca ostatici patru angajaţi ai băncii. "Ostaticii au ales, mai mult sau mai puţin, să fie de partea mea, protejându-mă în anumite situaţii, pentru ca poliţia să nu mă împuşte", a declarat Jan-Erik Olsson, în prezent în vârstă de 72 de ani.

"Ei chiar au coborât la toaletă, iar poliţia voia să îi reţină acolo, însă toţi au revenit (în holul băncii, n.r.)", a adăugat Jan-Erik Olsson. Timp de cinci zile, suedezii au fost nu s-au desprins, practic, de ecranele telezoarelor, care au transmis in direct derularea cazului. În timpul jafului, Jan-Erik Olsson a reuşit să obtina chiar eliberarea din închisoare a unuia dintre cei mai periculoşi infractori din Suedia, Clark Olofsson, pentru ca acesta să vină la sediul băncii şi să îl ajute în situaţia de criză.

De altfel, Olofsson, mai puţin cunoscut în epocă, şi-a făcut o intrare spectaculoasă în bancă, pronunţând în limba engleză: "The party has only started!" ("Petrecerea abia a început!"). "Vedeam frica din ochii lor. Dar n-am vrut decat sa îi sperii. Nu am fost niciodată condamnat pentru acţiuni deosebit de violente", a subliniat Olofsson. Apoi, lucrurile au luat-o oarecum razna, trezind sentimente mai puţin obişnuite. O ostatică, Kristin Enmark, declara într-un interviu telefonic: "Nu mi-e deloc frică de Clark şi de celălalt tip. Mi-e frică de poliţie. Înţelegeţi asta? Am încredere dep