Pe 20 august 1968 ieşea pe poarta fabricii de la Mioveni prima Dacie, un model 1.100. După 45 de ani, Dacia a devenit cel mai cunoscut brand românesc şi cel mai de succes produs de export al României. Aniversarea automobilului cu care se mândresc toţi românii îmi aduce aminte de o postare mai veche de blogul meu.
Era cald şi era vară, pe la prânz. Iar eu dormeam de rupeam pământul. Nu aveam în plan să mă trezesc în următoarele două ore, sau chiar mai mult, însă fratele meu avea alte planuri pentru mine.
„Ioane, hai, bă, scoală-te! Hai să mergem!”, mă strigă el de pe holul cu geamuri al casei, numit prispă. El nu intra la mine. Aştepta să ies eu ca şi cum aş fi ştiut unde trebuie să plecăm şi ca şi cum aş fi fost în întârziere.
„Ce vrei mă?”, îl întreb umflat de somn. Mi-a explicat în puţine cuvinte că vrea să fac pe şoferul pe maşina „unchiului Codiţă”, care era deja beat, şi că trebuie să mergem într-o comună la nu ştiu câţi kilometri distanţă.
„Duceţi-vă dracu că nu merg nicăieri”, l-am expediat eu. Dar după rugăminţi îndelungi şi punând la socoteală şi faptul că deja mă trezisem am plecat cu ei. Recunosc că abia îmi luasem permisul de conducere şi-mi era drag să conduc.
M-am urcat la volan cu „unchiu’ Codiţă” în dreapta mea. „Unchiu’ Codiţă” era unul dintre beţivii satului care fusese disponibilizat de la Alro şi beneficiase de al treisprezecelea salariu. Cu banii luaţi, Codiţă îşi achiziţionase bicicletă, îşi pusese dispozitv GPL la Dacie, îşi făcuse fântână în curte, iar de restul banilor avea grijă să se îmbete de trei-patru ori pe zi.
„Lasă, nepoate, că te învăţ eu!”, spuse Codiţă când auzi că am permis de puţină vreme. La cât de beat era el şi cu cât bea mai mult, nu cred că mai realiza dacă este într-un autoturism, într-o căruţă sau dacă zăcea într-un şanţ. Singurele cuvinte care-i
