Castorică cel cu gândirea ischemică a început să gândească. E un rezultat total neaşteptat şi de nesperat. Eroul nostru cu dinţi de rozător şi faţă de dihor ratat a încetat să se mai facă de rahat cu fiţuica sa clandestină. Castorel cel tembel nu a mai editat fiţuica de rahat, plină de minciuni sfruntate, ticluite de minţi debusolate, care nu mai trăiesc în realitate. Astfel, bieţii sătmăreni nu vor mai putea fi la curent cu acţiunile Castorului dement, cu denunţurile şi autodenunţurile sale penibile, cu ozeneurile şi agenturile care i-au tulburat minţile, respectiv cu celelalte chestii nasoale inspirate de droguri şi alcoale. Supărarea e mare, căci, în lipsa fiţuicii ordinare, lumea nu mai are cu ce să spele geamurile şi nici în ce să împacheteze clisa. Să nu mai vorbim de cei care o foloseau în scopuri igienice, în toalete mai mult sau mai puţin ecologice. La fel de mare e bucuria la salubritate, căci angajaţii nu mai trebuie să strângă jegul tipărit al Castorului aruncat pe toate străzile Sătmarului. Simţind probabil că urmează vremuri căcănare, Castorică şi săgeata sa cheală, cu capul deformat şi nasul roşu de la atâta aspirat, şi-au pregătit un stoc imens de ziare. Cei doi au intrat pur şi simplu în panică când au auzit că se va scumpi hârtia igienică. Drept urmare, şi-au pus deoparte câteva mii de ziare ordinare. Cel mai speriat e Castorică, devenit un fel de cufurică cu o foarte mare frică. Laşul a început deja să se obişnuiască cu arpacaşul, călindu-şi în acelaşi timp şi dosul flocos, fioros şi de-a dreptul greţos.

Castorică cel cu gândirea ischemică a început să gândească. E un rezultat total neaşteptat şi de nesperat. Eroul nostru cu dinţi de rozător şi faţă de dihor ratat a încetat să se mai facă de rahat cu fiţuica sa clandestină. Castorel cel tembel nu a mai editat fiţuica de rahat, plină de minciuni sfruntate, ticluite de minţi debusolate, c