Steaua n-a reuşit decât o remiză, 1-1, în partida de la Bucureşti cu Legia, din manşa I a Ligii Campionilor. Returul este programat marţea viitoare, la Varşovia Sursa: Marian Ilie
Atmosfera de mare meci se simte de pe Colentina. Maşinile se scurg bară la bară spre "Arena Naţională". Cu o jumătate de oră înaintea primului fluier al lui signor Rizzoli, care cu doar 3 luni în urmă a dat startul finalei germane Bayern – Dortmund de Champions League, stadionul e aproape gol. Ne trec fiorii, fiindcă 1.000 de polonezi, care în tricouri albe, care fără, urlă "Le-gi-a, Legi- a". Sunt puţini, dar sunt ai naibii.
Un sfert de oră până la meci. Ne intrăm în mână. "Stea-ua, Stea-ua" urlă arena din toţi plămânii. Ies copiii cu cearceaful acela mare alb cu steluţe negre. Da, suntem în Champions League, chiar dacă deocamdată doar în play-off. Stadionul e aproape plin, parcă şi polonezii sunt mai mulţi. Răi de tot. Pe tabela din înaltul arenei se proiectează imaginea lui Costică Ştefănescu. Polonezii nu respectă momentul de reculegere şi urlă aşa cum o vor face tot timpul.
Cade zidul polonez
Steaua începe nervos, dar polonezii pun cărămidă lângă cărămidă în zidul apărării. Prima ocazie a "roş-albaştrilor" cade în minutul 11, când Piovaccari scapă spre Kuciak după pasa lui Stanciu, dar nu ocheşte plasa. Dominăm şi e bine. Singurul capitol la care ne dau fiori e tot galeria. Mia lor de fani urlă uneori mai mult decât zecile de mii de stelişti din tribune. Trage Stanciu, scoate Kuciak. Minutul 24. Hai că e bine.
Peste 6 minute îşi arată şi Legia colţii. Saganowski rânjeşte, dar reluarea e slabă. A scăpat Tănase, iese Kuciak, apărarea poloneză se clatină, ba nu, se prăbuşeşte, e minutul 34, a evadat Piovaccari, lob, Kuciak bate aerul cu mâinile şi e unu la zero pentru Steaua! Tremurăm pe finalul primei reprize. De două ori, o dată pentru cartonaşul galben văzut d
