Peste o mie de personalităţi au semnat o petiţie pentru „susţinerea Revistei literare radio“ şi împotriva „desfiinţării abuzive a emisiunii“. Oricine, în România, are dreptul să protesteze faţă de o decizie considerată „abuzivă“ de către semnatari. Revista România literară a publicat lista de semnături în patru numere consecutive, în 19 şi 26 iulie, în 2 şi 9 august. Directorul revistei România literară, Nicolae Manolescu, a consacrat şi un editorial acestei situaţii, editorial intitulat „Dispreţul care ucide cultura“ (9 august 2013), criticînd lipsa de dialog a conducerii radioului public şi scoţînd la iveală o serie de întîmplări: „Singura măsură adoptată de conducerea Radioului public a fost să interzică accesul în clădirea de pe Berthelot a Teodorei Stanciu, cea de numele căreia se leagă ultimele decenii ale Revistei literare radio, pe motiv că s-a aflat la originea protestului. Xerocopii ale paginilor din România literară care conţin lista de semnături au fost, lucru nemaiîntîlnit după 1989, confiscate în Radio. Indiferenţa faţă de oamenii de cultură ia, în cazul din urmă, forma dispreţului. Cum e posibil şi în numele cărui prestigiu intelectual să nesocoteşti opinia a 800 de mari personalităţi culturale? Nu cred că există altă ţară în care o asemenea sfidare să fie permisă şi, dacă totuşi s-ar produce, să nu fie sancţionată“. Mai departe, Nicolae Manolescu scrie: „Diriguitorii Radioului nu se simt obligaţi nici măcar să explice public măsura pe care au adoptat-o“. Să reţinem data la care era publicat acest editorial: 9 august 2013. Cu aproape o lună în urmă, conducerea postului Radio România Cultural trimitea presei un comunicat în care preciza că „Revista literară radio, Revista teatrală radio, Revista muzicală radio, iată cele trei proiecte complexe pe care Radio România Cultural le va lansa în toamnă, în preajma aniversării a 85 de ani de la înfiinţare