La 19 august 1968, Kremlinul a decis să înăbuşe Primăvara de la Praga. În noaptea de 20 spre 21 august, trupe sovietice şi ale altor patru state membre ale Tratatului de la Varsovia: R.D.G, Polonia, Ungaria şi Bulgaria, au pătruns în Cehoslovacia, pentru a pune capăt procesului de reforme iniţiat de noua conducere cehoslovacă în frunte cu Alexander Dubcek.

Criza economică de amploare izbucnită în Cehoslovacia la mijlocul anilor 60 a dus la înlocuirea, în fruntea Partidului Comunist, a lui Antonin Novotni cu Alexander Dubcek, o personalitate carismatică, a cărui viziune asupra societăţii era mult diferită de a mult mai dogmaticului său predecesor. În aprilie 1968, Dubcek a lansat un program de reforme sociale şi politice, urmărind prin aceasta însănătoşirea climatului economic al ţării.

Presa se bucura acum de o mai mare libertate şi se întrezărea posibilitatea unei guvernări pluripartinice, precum şi intenţia federalizării Cehoslovaciei. Asemenea iniţiative nu puteau fi trecute cu vederea de către conservatorii de la Kremlin, după Hrusciov. Exemplul cehilor era periculos, pentru că putea să se exinindă şi la alte ţări din lagărul comunist şi, mai grav, putea inspira mişcări secesioniste chiar şi republicile din componenţa Uniunii Sovietice, în primul rând în Ucraina.

Sovieticii nu uitaseră incidentele grave din 1956, din Ungaria, şi nu voiau să mai scape situaţia de sub control. Dubcek a înţeles foarte bine pericolul la care se expunea şi a încercat să adopte o poziţie moderată. Dar, odată pornit, valul entuziasmului popular era greu de domolit. În presă au început să apară atitudini antisovietice, social-democraţii au început să se organizeze într-un partid separat de comunişti. Îngrijoraţi, conservatorii din cadrul Partidului Comunist Cehoslovac au cerut intervenţia Moscovei, care şi-a trimis reprezentanţii la negocieri cu aut