Chiar dacă în fiecare dimineaţă te-ai spăla cu spirt pe ochi şi ţi-ar fi frică să nu-ţi cheltuieşti sufletul vorbind, rămâi uimit de complexitatea Rumânicăi. N-aş vrea neapărat să-ţi închipui o patrie doar a versurilor lui Chirilă şi a unui ins cântând la clavecin, dar nici disperarea unui crap zvârcolindu-se pe asfaltul drumului precum soarta unui om. Mici, manele şi bere pentru pelerinii Tismanei. Nimic spectaculos. Suflete cuvioase care profită de câteva zile libere, pentru a îmbina profuzimea spirituală cu măruntele păcate bahico-guţeşti, în pragul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Tone de pet-uri, mii de mucuri de ţigară, preoţi cu crucea-n mână coborând din ML-uri negre, şoferi, asistenţi sau funcţionărei cu ochelari de soare, mâţe cu tocuri şi cizmuliţe roz, însoţesc credinţa şi pelerinii spre sacralitate. Pentru o clipă, îţi poţi aminti povestea bunicului meu, despre viaţa unui român sărăc, care nu avea bănuţi de ţiglă pentru pod, dar care dădea la peşte fără permis. Dacă-i întrebi pe golzii RMGC-ului de ce mii de tinerii vin anual la Fân Fest, îţi vor răspunde maliţios în trei cuvinte: alcool, droguri şi mizerie. Verdele Roşiei Montane nu este cel al RMGC. Totuşi, culoarea nu poate fi cumpărată, chiar dacă s-ar crea scăriţe şi pentru o astfel de abordare. Din 10 în 10 metri, spre Redută, îţi poţi arunca gunoiul în saci menajeri înfipţi în ţăruşi, tinerii culegând orice mizerie scăpată intenţionat sau nu. La Redutănici un muc de ţigară, chiar dacă în seara trecută concertele electrizaseră spectatorii la maxim, români, maghiari, negri, chinezi, englezi, etc. Fân Fest reprezintă o mostră de maturitate a generaţiei tinere, evadată din letargia urbană şi liberă de moda ţoalelor chinezeşti vândute la un preţ bun de coorporaţiile occidentale. Festivalul ne confirmă anual, că voluntariatul nu este o floare rară la români şi că există şi tineri interesaţi de soc