Fotografiile sunt, aşa cum le place unor fotografi să spună, nişte mici maşini ale timpului, amintiri păstrate pentru posteritate. Tot ele ne amintesc şi de cum arătau, acum ani buni, anumite personaje din viaţa publică pe care astăzi le vedem pe la televizor sau la cârma unor instituţii publice. Şi, totodată, ne arată cât de mult se aşează „patina timpului” pe acestea. Unul din aceste personaje, a cărui fotografie am găsit-o prin vechile sertare ale redacţiei, îi aparţine lui Ion Işfan, „generalul” de la cârma Învățământului gorjean.
Este o fotografie cel mai probabil de la o chermeză, pe vremea când încă activa la Roşia Jiu ca profesor de matematică, un june căruia nu îi prea plăcea sportul, după câte se poate observa, ci mai degrabă sporturile minţii, combinate cu ceva noroc. Pentru că tot aminteam de patina timpului, am putea spune că se poate observa cel mai bine la podoaba capilară a inspectorului şcolar general. Grijile şi stresul funcţiilor încă nu îşi puseseră amprenta pe la tâmple, iar freza vâlvoi, flanelul flauşat şi cămaşa al cărei guler abia se întrezăreşte aduc aminte de moda anilor mult mai apropiaţi de Revoluţie. Este însă un detaliu fizionomic asupra căruia timpul nu şi-a pus amprenta deloc: mustaţa, pe care Işfan o poartă, se pare, la fel încă de pe vremea când era un tânăr profesor de matematică la Roşia.
Analizând un pic poza ne dăm seama şi de obiceiurile pe care le avea: îi plăceau ţigările Marlboro şi apa minerală „Izvorul Minunilor”. De remarcat că acum, fiind reprezentantul Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj, Işfan şi-a lăsat aerele de june cvasi-hipiot şi pozează, mult mai sobru, cu aer de şcolar, umerii înapoi şi pieptul înainte, aşa cum îi stă bine unui şef al învăţământului gorjean.
Fotografiile sunt, aşa cum le place unor fotografi să spună, nişte mici maşini ale timpului, amintiri păstrate pentru posteritate