Claude Debussy este considerat nu numai cel mai mare compozitor francez al tuturor timpurilor, ci si revolutionarul care, cu “Preludiu la dupa-amiza unui faun” din 1894 a jalonat noua muzica a secolului al XX-lea.
Claude Debussy a fost un copil ciudat, insa cu toate acestea a devenit un excelent pianist, fiind primit la Conservator la varsta de zece ani. Doi ani mai tarziu era suficient de stapan pe instrument pentru a canta Concertul in Fa minor al lui Chopin. In aceasta perioada, Claude Debussy incepe sa si compuna.
Fire necomunicativa, Claude Debussy a fost un student rebel, improvizand mai tot timpul. Claude Debussy a fost recomandat ca profesor de pian al copiilor Nadejdei von Meck. Aici va lua contact cu muzica lui Musorgski. Talentul i-a fost recunoscut dupa ce a castigat mai multe premii, conferindu-i-se ca recompensa, Premiul Romei in 1884.
In anul 1888, Claude Debussy calatoreste la Bayreuth, unde se entuziasmeaza in fata artei wagneriene, dar dupa doar un an revine la inclinatiile sale pentru muzica rusa. Un an mai tarziu este admis in Societatea Nationala de Muzica unde, in anul 1893, i se prezinta prima lucrare muzicala importanta: Cvartetul de coarde.
In anul 1892, Maurice Maeterlick scrie “Pelléas si Mélisande”, iar Claude Debussy se arata incantat si dornic de a o pune pe muzica. Se naste cea mai subtila dintre operele care s-au scris vreodata. Este o opera in care nu se regaseste nici una din ariile traditionale, dar unde personajele declama, rezultatul fiind un fel de vorbire cantata. “Pelléas si Mélisande” nu a avut urmasi sau adepti . A fost si a ramas unica. Anul 1894 aduce prima auditie a poemului simfonic “Preludiu la dupa amiaza unui faun” (premiera va avea loc abia in 1902), care ii aduce si consacrarea definitiva in elita creatorilor francezi originali.
Ascensiunea lui Claude Debussy continua in 189
