Retragerea militantilor kurzi din Turcia catre nordul Irakului, care a inceput in luna mai a acestui an, anunta inceputul solutionarii unui conflict ce macina de peste 30 de ani Orientul Mijlociu.
Procesul de pace, care ar putea reprezenta fara indoiala cea mai mare realizare a regimului Erdogan, urmeaza sa cuprinda trei mari etape: retragerea PKK de pe teritoriul Turciei, impunerea unor reforme democratice care sa confere mai multe drepturi etnicilor kurzi, urmand ca apoi acestia sa inceapa procesul de dezarmare.
Cu toate acestea insa, contextul evolutiilor din Orientul Mijlociu ingreuneaza procesul de pace, atat ca urmare a esecului Turciei pe plan extern, cat mai ales ca urmare a faptului ca este imposibil pentru PKK sa ia acum in calcul dezarmarea, atat timp cat latura militara a gruparii a devenit fara indoiala un actor important in Siria.
In conditiile date, putem intelege decizia Turciei de luna trecuta, privind continuarea inarmarii propriei armate, drept un act rational, Ankara luandu-si toate masurile de precautie privind un posibil esec al negocierilor.
Campurile petroliere, miza kurzilor din Siria
Conform ONU, peste 20.000 de etnici kurzi, cetateni sirieni, s-au refugiat in ultimele zile in Irak, ca urmare a intensificarii luptelor armate in zonele populate de acestia, insa in acest context trebuie remarcate doua lucruri: migratia are loc doar pe axa Siria-Irak, iar refugiatii sunt doar femei, copii si persoane varstnice.
Raportul Natiunilor Unite vine la mai putin de o saptamana dupa ce Massud Barzani, presedintele Guvernului Regional al Kurzilor din Irak, a declarat ca este pregatit sa trimita forte armate in Siria pentru a proteja kurzii care se lupta atat cu armata condusa de guvernul de la Damasc, cat si cu gruparile jihadiste, in dorinta mentinerii controlului asupra teritoriilor
