De când s-a întors din concediu, Victor Ponta trage, cu o consecvenţă aproape maniacală, spre o singură ţintă politică: Elena Udrea. Cum acest autor este ultimul care poate fi suspectat de vreo simpatie faţă de doamna Udrea, putem afirma fără teamă că aceste atacuri sunt expresia panicii care l-a cuprins pe prim-ministrul României, care pierde, încet dar sigur, lupta cu guvernarea, cu economia şi cu Traian Băsescu. Cum cele mai multe lucruri care o înconjoară pe doamna Udrea sunt multă imagine şi puţină substanţă, şi atacurile lui Ponta sunt pură imagine. Şi, pentru că prim-ministrul îşi permite să fie generos cu adjectivele, putem spune la rândul nostru că imaginea prim-ministrului României conturată de ultimele sale ieşiri publice este una deplorabilă.
Un prim-ministru care afirmă senin că a avut telefonul închis timp de zece zile în care s-a aflat în vacanţă, nu mai poate fi luat în serios, asta apropo de frecvenţa cu care domnul Ponta foloseşte în ultima vreme acest termen. Chiar dacă delegi cuiva, fie şi lui Gabriel Oprea, perogativele, nu îţi este permis să te izolezi, în calitate de prim-minstru, de ţara pe care o conduci prin mandat parlamentar, pentru că ai primit o responsabilitate de la care nu îţi poţi lua pauză, vacanţă sau concediu. Când conduci o ţară, pot apărea oricând situaţii delicate sau chiar de criză, să zicem în economie sau în relaţiile internaţionale, care necesită autoritatea prim-ministrului legitim şi comunicare inter-instituţională. Domnul Ponta pare să fi descoperit instituţia „prim-ministrului delegat”.
Domnul Ponta pare să fie foarte puţin înclinat către munca de rutină a guvernării, plicticoasă, monotonă şi frustrantă, de problemele care trebuie rezolvate zilnic departe de camerele TV şi de ştiinţa publicului. În schimb, pare irezistibil atras de tot ceea ce ar putea să-i susţină şi înfrumuseţeze imaginea publică. Şi de
