*La meciul de aseară au venit fani ai Stelei din toate colţurile ţării
*Fanii polonezilor nu au creat incidente în preajma stadionului, fiind strict supravegheaţi de forţele de ordine
Numerele de înmatriculare de la Brăila, Olt sau un banner: „Dofteana salută campioana“ arată că pentru a umple Naţional Arena, Steaua îşi adună poporul din toată ţara.
Imediat, corul uneşte vocile în deja cunoscutul „Bucureşti ale, Bucureşti ale!“ Deja nu mai contează de unde vii, important e că ai ajuns. În drum spre locul indicat pe bilet mulţi se opresc să cumpere un fular, o eşarfă, aruncă o privire panoramică şi chiar înainte să urce scările, fac o poză cu stadionul.
Emoţiile mai chinuie un zâmbet, se arată semnul victoriei şi în sfârşit, se intră. Nivelul lor de fericire trece de jumătate şi mai este o oră până la începutul meciului. Ce-i drept, nimeni nu se înghesuie, iar celebrele „umăr la umăr“ între suporteri par că au rămas în trecut, pe scările ştirbe din Ghencea.
„Uniţi, nimeni nu ne poate învinge.“
În paralel, polonezii stau la porţi, ridică mâinile, prezintă ghiozdanele la control şi nu scot un sunet. Nu sunt puşi pe scandal şi aşteaptă cuminţi să pătrundă în stadion. Data trecută, la meciul cu Rapid, au rămas afară până a intrat şi ultimul, undeva după pauză, iar apoi, în efectiv complet, şi-au început recitalul. Acum sunt mai puţini, în jur de 700, dar şi mai cuminţi. Uşor de recunoscut, leşii formează un dreptunghi alb pe fondul roş-albastru. Aşezaţi pe scaune, îşi scot tricourile şi încearcă să se facă auziţi, dar 700 de oameni nu se pot face înţeleşi aici. Suntem campioni mondiali la fluierat.
Meciul începe şi arătăm că se poate mai mult decât sunetul subţire care atacă timpanul, Peluza Nord îşi etalează mozaicul: „Nimeni nu ne poate învinge“, scrie mare pe bordura dintre inele, iar di
