Pentru că nu e vacanță dacă nu ai hogeacul tău vremelnic în ea,

vă prezint în continuare drama unui om cu o astfel de casă de vacanță în Delta Dunării, casă cu mult lemn și acoperiș din stuf, așa cum o cere PUZ-ul deltaic. Cândva, prin primăvară, fie că o bântuiau stafiile lipovenilor, știma bălții ori pur și simplu din prea multă singurătate, casa a luat foc. Bref, dincolo de scurtcircuit este asigurarea. Făcută la ASIROM, companie serioasă. Contract beton, citit pe toate fețele ca să nu fie clauze nașpa, semnat, parafat. Cazul preluat de pompieri, de ARBDD, cu acte.

După ce omul a așteptat degeaba o lună

să vină agentul de asigurări cu constatarea, cu fotografiile și tot tacâmul pentru a întocmi dosarul, a dat telefon la compania asiguratoare. I-a răspuns o domnișoară cu voce de linie fierbinte (subînțelegând ochelari de bibliotecară, biciușcă și desuuri din latex), care a făcut lumină în acest caz – agentul e ocupat cu alte buleli, că parcă a luat foc lumea, dar va veni în cel mai scurt timp posibil. La finalul convorbirii, domnișoara, cu o voce care a căpătat brusc inflexiunile metalice și asexuate ale ceferistei mustăcioase ce anunță în megafoanele Gării de Nord venirea și plecarea trenurilor, a atras atenția că nu trebuie intervenit la locul incendiului. Nu trebuie atins nici măcar un fir de cenușă, în caz contrar contractul își pierde valabilitatea.

Ei bine, într-o lună se întâmplaseră deja multe.

În primul rând, la două ore după apelul de urgență, pompierii au luat casa în cazmale, târnăcoape și furtunuri, veniți cu șalupa pentru a face constatarea. Apoi a mai plouat, a mai fost vânt, au mai fost niște pitici de grădină defavorizați care au luat ce mai rămăsese de trebuință din prăjeală și – colac peste pupăză – a fost Rezervația, care arde mai rău ca incendiul la teşcherea dacă nu strângi mizeria ruinelor cu o firmă specia